Elemente esenţiale ale formelor de mişcare energetică

Aici voi include şi practici în care se lucrează folosind corpul, dar nu prin mişcare, ci prin menţinerea unei poziţii fixe pentru o perioadă de timp.

Se regăsesc cam aceleaşi elemente precum:
– stabilitatea interioară sau nemişcarea exterioară
– liniştea
– starea de observator
– respiraţia
– acţiunea asupra sistemului energetic prin poziţia corpului fizic

Nemişcarea:
În asane, corpul este menţinut într-o poziţie pentru o perioadă de timp şi practicantul este prezent şi atent la ceea ce se întâmplă în corpul său. Ei bine, eu unul am practicat în ultimii doi ani mai ales meditaţia pasivă în care mintea se opreşte printr-un procedeu foarte simplu: este nevoie să observi şi este nevoie să nu te mişti. Asta este tot. Fie că stau întins (ca să-mi fie mai uşor să nu mă mişc), fie că stau aşezat sau în semi-lotus, cu cât mă mişc mai puţin, cu atât mai profund pot să intru în meditaţie. De asemenea, simpla observare a senzaţiilor care apar în corp, oriunde ar fi ele, duce la o stare de linişte în care pot să îmi simt energia în tot corpul şi chiar apare o senzaţie de plutire, în care corpul se vindecă şi se regenerează.

Respiraţia:
Apoi, un principiu de bază în Yoga este că respiraţia trebuie să nu se oprească chiar dacă sunt resimţite tensiuni în corp – continuarea respiraţiei este cea care ajută la eliberarea acelor tensiuni şi la circulaţia optimă a energiei.

Liniştea:
Starea de linişte care caracterizează atitudinea practicantului în timpul asanelor este unul din lucrurile cele mai greu de înţeles pentru mintea occidentală orientată către scop. Însă şi în Qigong, liniştea este poate cel mai important lucru dintre toate. Este atât de importantă, încât aproape că nu ar mai fi nevoie să mai facem Qigong dacă am avea permanent o stare de linişte, indiferent ce facem. Liniştea face ca energia să curgă armonios, organele interne să fie relaxate şi meridianele să fie deschise. Tot liniştea stimulează rinichii, bateria energetică a organismului, şi face ca orice decizie în viaţa de zi cu zi să plece urmând circuitul natural al producerii emoţiilor pozitive (linişte şi claritate > spontaineitate > împlinirea acţiunii). În absenţa unei stări de linişte permanente, repausul este cel care întăreşte rinichii, de exemplu contemplarea unui peisaj, meditaţia sau a bea un ceai în linişte, fără a ne grăbi să plecăm nicăieri.

Acţiunea asupra sistemului energetic prin poziţia corpului fizic