HOLIS MUSIC SCHOOL

Lectii de muzica, Frame Drum si Ableton Live

Fluiere si instrumente de suflat din lume

Află când apre ceva nou!

Aboneaza-te ca sa afli cand apar lectii noi, ambiente sonore si cand organizam intalniri fizice sau online de percutie.

Please wait...

Iti multumesc pentru abonare!

Mai jos gasesti o lista cu o parte din fluierele si instrumentele de suflat din lume si doua videoclipuri pentru fiecare in care poti vedea capabilitatile lor si sa vezi daca te-ar atrage sa canti la una din ele.

Daca vrei sa stii de unde le poti lua, cat costa, ce poti sa canti la ele si alte detalii, te invit sa ne intrebi pe grup. Recoder-ul, Tin Whisle-u si Ney-ul poti sa le auzi si pe viu daca vii la una din intalnirile noastre de percuie. Intalnire de fluiere inca nu avem, dar daca sunt suficiente persoane interesate, pot organiza o intalnire speciala in care sa aduc toate instrumentele mele de suflat, sa le vedeti si sa le auziti pe viu.

Am inclus aici mai ales instrumentele numite “suflatori” sau “woodwinds”, si mai putin cele din familia “alămurilor” precum cornul, trompeta, pentru că acestea de obicei se folosesc în context diferit – sună mult mai tare, sunt mai greu de transporat, având multiple clape care nu trebuie să fie lovite, sunt mai scumpe (neexistând variante ieftine de începător), uneori ele transpun melodia cântată în altă gamă, etc. Flautul de concert este și el similar din acest punct de vedere, dar totuși este mai ușor de transportat și există și flaut din lemn, fără clape (cum este cel baroc).

Flaut dulce / Blockflote / Recorder

Este un instrument foarte versatil la care se pot cânta întregi concerte, fiind folosit și în orchestră. Totuși, mulți îl disprețuiesc sau îl consideră un instrument de copii pentru că se studiază în general la școală unde, ca de obicei, ceea ce se învață și felul în care se predă îndepărtează copiii de învățătură. În plus, cele foarte ieftine nu sună atât de bine și nu toate piesele sună foarte bine la el.

Suna foarte bine cand cantam muzica baroc dar si muzica celtica dar si multe alte piese moderne de film. Va recomand sa incercati piesele din Lord of the Rings, dar si Shallow si My Immortal.

Este foarte usor de suflat la el, inca de la inceput, dar pot fi mai greu de obtinut cele mai inalte note din octava a 2-a, acest lucru putand fi si din cauza instrumentului care nu este inca pregatit. Unul din profesorii mei de flaut spunea ca un blockflote nou nu trebuie fortat sa cante din prima toate notele si ca ar trebui adaugata cate o nota din cele mai inalte trepat.

Blockflote sau Recorderul iti permite sa faci mute tehnici speciale, cum ar fi:
– sa canti la doua recordere de-odata
– multifonice – sa canti doua sau trei note de-odata
– sa treci prin alunecare de la o nota la alta, de la cea mai de jos pana la cea mai de sus
– sa canti din gura in acelasi timp
– fluttertongue – o tehnica in care faci limba sa vibreze

si cred ca mai erau si altele.

Avantajul este că, fiind un instrument mai simplu decât flautul, poți cumpăra un instrument mult mai de calitate cu foarte puțini bani în plus față de un model de începător. Puteți vedea cum sună un Blockflote sau Recorder Hohner în clipul cu mine de mai jos. Acest model a costat doar aproximativ 120 de lei și este din lemn de păr. Sunetul este net superior unuia de 30 de lei, după părerea mea. În schimb, la flaut, un model de începător de 780 de lei riscă să fie prost făcut și chiar același model de la același producător poate uneori să sune bine, alteori prost și trebuie să te duci cu cineva care știe să cânte ca să îl testezi.

Flautul de concert / de argint

Este primul instrument la care am început să studiez serios, după ce experimentasem puțin cu chitara când eram mic. Are un sunet foarte frumos, te ajută să cânți mai ușor în orice gamă datorită mecanismelor cu clape, are avantajul că poți să cânți sunete foarte înalte la volum mic dacă vrei (piano, pianissimo) și are o gamă foarte mare (mai mult de 3 octave), cu toate că trebuie să te antrenezi mult ca să poți cânta în octava a 3-a și uneori chiar și în a 2-a.

Este format din 3 bucărți. El trebuie transportat într-o cutie specială ca să nu se lovească.

Este făcut de obicei din nichel, argint si alama. Cele care nu sunt foarte scumpe sunt doar placate cu argint. Deși îi spune si flaut de argint, el nu este făcut integral din argint, decat in cazul unor flautisti profesionisti. Totuși, argintul îi dă strălucirea sunetului. Uneori se folosește în loc de argint, aur. Cum este cel la care cântă James Galway, unul din cei mai buni flautiști din lume, care a cântat și pe coloana sonoră din Lord of the Rings. Sau se poate folos chiar platina. Totuși, e discutabil dacă cele cu aur sau platină au totdeauna un sunet mai bun, sau depinde de fiecare model în parte.

Flautul de concert poate fi făcut și din lemn, păstrând mecanismul cu clape din metal. Lemnul flosit deseori este “african blackwood”. Sunetul lui este mai dulce, dar rămâne destul de similar cu al flautului de metal.

Există și flautul din epoca baroc care poate fi doar din lemn, și sună mai încet, având un sunet diferit.

Mai jos, in primul clip vei vedea unul din ritmurile pe care poti sa le inveti chiar tu la intalnirile noastre de percutie (intr-o varianta mult mai usoara pentru inceput, evident).

Tin Whistle – fluierul irlandez

Acesta este unul din instrumentele cele mai accesibile incepatorilor, fiind foarte ieftin si avand un sunet foarte frumos. Pentru muzica de film, muzica celtica, muzica irlandeza (evident) si muzica de pe coloana sonora a unor jocuri precum World of Warcaft sau Lineage, acest instrument va suna destul de impresionant, uneori chiar mai bine decat flautul, pentru ca este usor de produs un sunet curat la el. Este adevarat totusi ca cele foarte iefine nu suna la fel de curat si plin ca unul mai scump, de 80 de dolari.

Gama lui acopera cam doua octave plus inca o nota sau doua. In general, cea mai de sus nota din octava a doua suna foarte strident, iar la prima nota din octava a 3-a pot sa te doara “urechile” si trebuie sa sufli foarte tare. Totusi, sunt putine piese in care ai nevoie de acea nota. Notele din octava a 2-a se obtin pur si simplu sufland mai tare. Si este foarte usor, poate cu excepia celor mentionate mai sus.

Spre deosebire de Blockflote, la Tin Whistle nu este foarte usor sa canti note care nu fac parte din gama lui, dar se poate. In general nu sunt posibile pozitii alternative ale degetelor prin care sa obtii aceste note, trebuind sa acoperi unele gauri pe jumatate. Pentru unele note se poate, dar la unele modele de fluier, aceste pozitii nu redau notele la inaltimea corecta, ci doar pe aproape. Acoperind gaura potrivita partia, poti obtine nota la inaltimea corecta.

Totusi, el poate sa cante usor in gamele majore si cele minore, daca stii sa transpui piesa pe care o ai de cantat in gama potrivita. Mie mi-a luat mult timp, dupa ce studiasem deja flautul si muzica clasica, pana sa inteleg cat de usor se poate face acest lucru.

Bansuri / Flautul indian

Bansuri-ul are un sunet frumos, care uneori suna bine chiar daca nu canti decat niste simple note lungi.

Este facut in intregime din bambus, fara clape ajutatoare. Personal mi s-a parut mult mai usor de obtinut sunetul l el, fata de flautul occidental. Pentru ca are gaurile deschise (nu are clape), iti permite sa canti orice note intre notele obisnuite, acoperind doar partial gaurile.

E important de stiut ca la cele foarte mari, gaurile sunt si ele la disante foarte mari, facand aproape imposibil pentru unele persoane sa le acopere. Eu de exemplu nu am reusit sa cant la un Bansuri bass in Do# (unul din cele mai mari). Dar am gasit un specialist care repara flaute care mi-a adaugat o clapa ajutatoare si acum pot sa cant.

Bansuri-ul bass in Mi ar fi cel mai mare la care ar trebui sa te incumeti ca incepator, cel putin daca nu ai 2 metri inaltime si mainile foarte mari (eu am peste 1m80 si tot nu am putut sa cant la cel in Do#). Totusi, daca un Bansuri e prea mare, e posibil sa poti canta primele note, daca acoperi cu o fasie de piele gaura cea mai de sus.

Exista si mesteri care sunt dispusi sa iti faca unul cu design ergonomic (gaurile sunt la aceeasi distanta una de alta, pe axul dintre cele doua capete ale flautului, dar sunt in alta pozitie pe laterala, ca sa zic asa).

In mod traditional, nota care da numele Bansuri-ului nu este cea mai de jos nota, ci a 4-a (cea in care cele 3 gauri de jos sunt deschise). Incepand de la acea nota, poti canta o gama majora plecand de la acea nota, cum ar fi Do. Daca incepi de la nota cea mai de jos, nu vei canta intr-o gama majora. Daca incepi de la a 2-a nota de jos, vei canta in modul Minor (sau Aeolian). Daca ai o piesa care iti place, cum ar fi May It Be de la Enya, care e scrisa intr-o gama majora, trebuie neaparat sa incepi de la a 4-a nota, daca vrei sa sune a piesa pe care o vrei si care iti place.

Tipul din primul clip de mai jos, din Croatia, poate sa faca Bansuri cu gauri ergonimice, doar ca nu are totdeauna materiale sau timp sa le faca. Eu inca astept raspuns de la el.

In clipul al doilea este o piesa compusa chiar de omul de la care am cumpărat Bansuri-ul meu în Do#.

Ney / Nay – fluierul arăbesc

Acesta e cel mai nou instrument pe care mi l-am luat. Este un fluier la care se suflă prin capăt, exact ca la o simplă țeavă de metal – nu are niciun fel de piesă specială prin care sufli. Acest lucru îi dă sunet miserior, cu puțin fâșâit uneori. Pentru a scoate sunet din el, trebuie să îl ții oblic față de direcția în care sufli, altfel nu iese niciun sunet. Este foarte dificil să scoți un sunet la el. Totuși, personal, odată ce am reușit să scot sunetul, mi se pare mai ușor să scot un sunet curat față de flautul de concert unde, chiar și după vreo 2 ani de lecții aproape săptămânale și mult studiu, încă nu pot scoate un sunet curat. La Ney mi-a fost cel mai greu să scot notele cele mai de jos, și mai ales ultima notă de jos care nici acum nu iese foarte puternic.

Ney-ul are o gamă destul de mare. În plus, fiind creat pentru muzica orientală, îți permite să cânți în unele game care nu există în muzica occidentală, cu sferturi de ton, fără a fi nevoie să acoperi pe jumătate găurile.

Tot fără să acoperi găurile pe jumătate poți să cânți și în modul Minor întâlnit și în muzica occidentală, dar nu și în modul Major, pentru care ai nevoie să folosești ceea ce numim “half holing”.

Ney-ul se face din trestie și uneori cele de începător sunt din plastic, dar sună foarte bine și ele. Alteori se pot face și din lemn. Un muzician din Italia mi-a făcut un Ney din metal, care este mult mai rezistent și care are un sunet mai aproape de flautul de concert, dar totuși sună a Ney.

Ney-ul se găsește atât în Turcia, cât și în țările arabe. Denumirea arabă este cu “a”, Nay.

Există și un fluier oriental numit Kawala care din câte țin minte este similar, dar mai înalt ca sunet.

Cavalul

Un instrument facut de obicei din lemn de prun, paltin sau alun, asemananator fluierului dar mai mare, cu 5 gauri. Cavalul românesc este înrudit cu instrumente din orietnul mijlociu și Egipt. El a fost adopat probabil în timpul etnogenezei poporului român prin contact cu unele popoare in Est. Spre deosebire de rudele din orient, cavalul romnesc a fost adaptat condițiilor de aici, fiind făcut din lemn, nu din trestie, având astfel un alt timbru sonor. De asemenea, capătul superior al instrumentului a fost acoperit cu dop si vrană pentru a se sufla mai ușor.

La noi în țară există trei tipuri de caval:
– cel oltenesc, cu 5 găuri, regăsit ți în Muntenia și sudul Moldovei
– cel moldovenesc, cu 6 găuri
– cel dobrogean, fără dop, similar cu cel din Bulgaria.

Dudukul

Originar din Armenia, Duduk-ul are un sunet foarte dulce și unic, regăsindu-se pe coloana sonoră a multor filme cum ar fi: Gladiator, Star Trek: Discovery, Dune, Blood Diamond. Aproape întotdeauna când într-un film acțiunea ajunge prin orientul mijlociu, Duduk-ul își face apariția pe fundal.

El este de obicei din lemn de cais și are o ancie neobișnui de mare pentru dimensiunea lui. Datorită proporțiilor sale, scoate un sunet mai grav decât alte instrumente mult mai lungi (de exemplu, flautul de concert este de 2 ori și ceva mai lung, dar nu coboară atât de mult).

Duduk-ul e poate unul din cele mai dificile instrumente de suflat.

Eu am încercat să cânt la Duduk și am reușit să înregistrez o singură piesă, după care nu prea mi-a mai ieșit. Uneori este dificil să obții sunetul la înălțimea la care trebuie și e nevoie să tot ajustezi deschiderea anciei.

Duduk-ul are o gamă destul de limitată. Totuși, el este foarte apreciat de mulți mai ales pentru sunetul său grav și misterios.

Există și Duduk-uri cu clape ajutătoate care îți permit să cânți mai ușor în orice gamă ș și care au o gamă mult mai extinsă (extended range Duduk. Unele ajung și la 800 de euro.

Deși nu apar în clip, eu cânt în primul video de mai jos (întâi la flaut și apoi la Duduk). Trebuie să recunosc totuși că am înregistrat separat cele două note foarte înalte și le-am ridicat cu ajutorul unui program. Notele acestea necesită să strângi ancia cu buzele și numai unii cântăreți sunt capabili să le obțină. Mai ales cea mai de sus notă nu este posibilă pe orice Duduk și cu orice ancie.

Shvi și Tav Shvi

Un fluier armenesc care produce ceea ce numim “overtones” și are un sunet parcă desprins dintr-un film SF. Este facut din lemn de cais, din “boxwood” sau fildes, dar si din bambus sau trestie.

Ocarina

Ocarina este unul din cele mai compacte instrumente pe care poti sa il iei la tine oriunde, majoritatea fiind fara clape, deci nu se pot accidenta la transport. Unele sunt atat de mici incat le poti purta si la gat. Totusi, ea are un sunet foarte frumos si “maret”, as putea spune. Datorita formei rotunjite, am citit ca ea ofera sunetele cele mai lipsite de “overtones” din toate instrumentele de suflat, de aceea sunetul este foarte clar.

Exista si ocarine mai mari, de concert. Unele sunt cu doua sau trei camere interioare. Si exista si ocarina bass. Unele au clape ajutatoare.

Ele pot fi pictate si personalizate in multiple feluri – poti sa ti-o faci in culorile filmului tau preferat sau sa scrii simboluri celtice sau rune pe ea.

Dizi / Flautul chinezesc

Un flaut din bambus cu o contructie specială, în care gaura pe unde sufli este poziționată mai aproape de mijlocul instrumentului, dându-i un sunet aparte.

Naiul

Naiul este format dintr-o serie de tuburi inchise la un capat. Acest lucru reflecta unda sonora, oferind o nota de doua ori mai joasa decat ar oferi un tub deschis de aceeasi marime.

El a fost folosit prima data de catre greci, inventia lui fiind atribuita mai ales zeului pastoral Pan, deseori ilustrat cu un astfel de instrument, desi a fost atribuita si lui Cybele sau Hermes.

El se regaseste in mod traditional si in Anzi (numit Antara, Siku sau Zampoña), in China (Paixiao), in Korea (So) si in Ukraina (Kuvytsi, Svyryli sau Rebro).

In America de Sud, tuburile sunt acordate pentru finete punand mici pietricele sau boabe uscate de porumb la fundul tuburilor. Producatorii contemporani din Romania folosesc ceara de albine pentru a le acorda.

Forma curbata a naiurilor romanesti permite cantaretului sa ajunga rapid la orice nota fie rotind capul, fie miscand instrumentul. Inclinand naiul si miscand maxilarul, se pot obtine toate notele cu diez si bemol. Un cantaret abil poate sa cante in orice gama. Acest nai a fost inventat in seculul 17. De obicei naiul are 22 de tuburi si este facut din lemn de bambus sau trestie.

Exista si naiuri mari, bass, care ajung aproape pana la pamant atunci cand canti la ele.

Naiul este unul din putinele instrumente de suflat care iti permite sa mai canti simultan si la alt instrument, tinandu-l cu o singura mana. Cu cealalta mana se poate tine de exemplu un Rainstick.

Tilinca

Un instrument traditional romanesc, asemănător cu fluierul, dar fără găuri laterale, făcut din tei, alun, răchită sau scoarță de paltin.

Taragot

Taragotul romanesc este un instrument de suflat din lemn, drept, dar construit pe modelul saxofonului sopran, cu multiple clape si o gama destul e larga. Ancia prin care se sufla ii da un sunet deosebit si dulce (cand sunt canate doine la el, cel putin), similar intr-un fel cu Duduk-ul armean.

Cu toate ca este un instrument popular, Taragot-ul este extraordinar de scump, probabil datorita complexitatii constructiei sale.

El este popular mai ales în zona Banatului și a Transilvaniei.

Quena și Quenacho

Quena este un fluier traditional din Anzi, fiind foarte intalnit in Peru and Bolivia. Era facut in mod traditional din trestie sau lemn.

El are o gama de aproape sau chiar 3 octave. Capatul prin care se sufla are o taietura speciala si pentru a produce sunet, trebuie suflat intr-un anuit unghi, directionand aerul in modul potrivit pentru a gasi sunetul natural al fluierului.

La origini, el avea 3 sau 5 gauri (plus cea pentru degetul mare), dar variantele moderne cu 6 sau 7 gauri iti permit sa canti in orice gama, folosind pozitii alternative ale degetelor sau acoperirea partiala a gaurilor.

Are un sunet frumos, inaltator si care pentru mine are ceva in comun cu sunetul flautului, la care cant, desi Wikipedia spune ca ar avea un sunet “intunecat si texturat”. Va invit sa il ascultati si voi.

Varianta mai mare a fluierului Quena se numeste Quenacho. Acesta are un sunet mai grav si profund. Mi se pare instrumentul perfect pentru a canta o piesa ca “The Last of the Mohicans”, de exemplu.

Datorita modului in care se sufla, iti permite sa produci si anumtie efecte, asa cum poti vedea in piesa cu Alexandro Quervalu.

Fluierul Nativ-American (NAF)

Are doua camere, una in care se aduna aerul si una care produce sunetul. Nu necesita o suflatura speciala. Este deseori acordat in gama pentatonica minora. Gamele pentatonice suna bine aproape indiferent ce ai canta.

Didgeridoo

Un instrument dezvoltat de aborigenii din Australia cu cel putin 1500 de ani in urma. Deseori este folosit pentru a produce un sunet de “drona” continuu folosind asa-numita “respiratie circulara”, dar putandu-se obtine si tot felul de efecte speciale.

Exista cel putin 45 de nume pentru Didgeridoo in functie de regiune, cum ar fi bambu, bombo, kambu, pampu, mako, kurmur sau gambak.

El se face de obicei din lemnuri dure precum diferite specii de eucalipt. Cele non-traditionale se fac si din agave, lut, canepa, PVC, metal sau fibra de sticla.

Este un instrument care poate sa sune foarte bine de unul singur, sau impreuna cu cineva care canta la Frame Drum sau alte instrumente de percutie.

Didgeridoo-ul este de forma conica sau cilindrica si are intre 1 si 3 metri. De obicei au 1.2 metri. Evident cu cat sunt mai lungi, cu atat sunetul este mai grav, dar cele cu o deschizatura mai mare la capat au un sunet mai grav decat cele fara astfel de deschizatura de aceeasi lungime.

Este unul in putinele instrumente de suflat care iti permite sa mai canti simultan si la alt instrument, cum ar fi o toba.

De asemenea, poti sa ai doua sau trei didgeridoo-uri si sa treci rapid de la unul la altul.

Frunza

Ati putea fi surprinsi, dar frunza este si ea un instrument de suflat cu un sunet surprinzator de puternic si o gama destul de la larga.

Flautul “de mână” (Hand Flute)

Ținând mâinile în poziția în care imiți guguștiucul sau cucul, poți forma un instrument la care să cânți ca la un instrument de concert, dacă te antrenezi suficient. Cei mai buni cantareti din lume pot ajune sa acopere 2.5 octave.